Pulpa dentara nu reprezinta doar nervul dintelui, ci este o structura complexa formata din vase de sange, terminatii nervoase si tesut conjunctiv. La acest nivel se gasesc celulele implicate in formarea dintelui.

Atunci cand un dinte doare inseamna ca la nivelul pulpei dentare exista inflamatie si infectie. Acest lucru se intampla cel mai frecvent ca urmare a unei carii, care a progresat prin structurile dure dentare (smalt, dentina) ajungand in final la camera pulpara. Aceste fenomene apar si dupa traumatisme la nivelul dintelui (fisuri sau fracturi dentare). Simptomele pulpitei (infectia si inflamatia pulpei dentare) sunt reprezentate in principal de durere. La inceput poate fi perceputa doar o sensibilitate la variatiile de temperatura (doare la cald sau rece), apoi apar dureri din ce in ce mai puternice cu caracter spontan care, din nefericire, nu trec la medicatia antiinflamatoare sau antialgica uzuala. Singurul tratament care va rezolva problema este tratamentul de canal (endodontic). Exista si situatii in care infectarea pulpei dentare nu are simptomatologie dureroasa (pulpita cronica), problema fiind constientizata dupa timp indelungat, atunci cand se observa o modificare a culorii dintelui fata de dintii vecini. Tratamentul va fi acelasi ca in situatia mai sus prezentata.

Tratamentul de canal, sau mai corect spus tratamentul endodontic, este una dintre cele mai frecvente proceduri stomatologice, prin care se elimina pulpa bolnava din interiorul dintelui. Sistemul de canale, in care aceasta s-a aflat, este bine curatat si apoi sigilat.

Aceasta terapie presupune, de obicei, anestezie locala si poate fi realizata în una sau mai multe sedinte, în functie de tratamentul necesar. Succesul tratamentului pe termen lung se bazeaza pe o cat mai buna dezinfectie a canalelor radiculare si pe realizarea unei obturatii de canal etanse. Pentru asta medicul va folosi diga ca metoda de izolare a dintelui. Aceasta presupune inserarea unei folii de latex pe dintele pe care se lucreaza pentru a preveni transportarea bacteriilor din gura in canalele dintelui prin intermediul salivei, cat si pentru a evita evenimente neplacute cum ar fi inghitirea unor instrumente mici (ace de canal) sau a substantelor cu care se dezinfecteaza canalele in timpul tratamentului.
Obturatia de canal se realizeaza dupa ce a fost indepartata orice urma de tesut pulpar si a fost realizata o dezinfectie riguroasa. La ora actuala exista o multitudine de tehnici pentru obturarea canalelor radiculare, cea potrivita fiindu-va recomandata de catre medic in functie de particularitatile cazului dumneavoastra.
Succesul de termen lung pentru acest tip de tratament este de peste 90%.

Dupa definitivarea tratamentului pot aparea dureri usoare in zilele imediat urmatoare. Pentru asta veti primi o reteta cu medicatie antiinflamatoare inainte de a parasi cabinetul. Daca durerea persista timp indelungat sau nu trece dupa administrarea medicatiei, va recomandam sa ne contactati. Pentru a pastra rezultatul tratamentului endodontic timp indelungat, Societatea Europeana de Endodontie recomanda realizarea unei restaurari coronare definitive la cel mult doua saptamani dupa realizarea acestuia.

Cand un dinte care a fost tratat endodontic are simptomatologie dureroasa la cateva luni sau ani dupa tratament, sau cand la un examen radiologic se descopera o leziune periapicala (granulom), retratarea endodontica poate fi necesara. Esecul tratamentului endodontic initial se poate datora:

• canalelor foarte curbe sau înguste ce nu au fost tratate initial.
• canalelor ce nu au fost detectate în timpul tratamentului initial.
• neefectuarea unei restaurari coronare definitive imediat dupa tratamentul initial.
• coroanelor sau obturatiilor coronare ce nu au putut împiedica saliva sa contamineze sistemul de canale din interiorul dintelui

In aceste situatii, medicul va redeschide dintele si va indeparta materialul cu care a fost realizata obturatia de canal, va curata din nou canalele si va reexamina cu atentie interiorul dintelui pentru a identifica cauza esecului, urmand apoi sa refaca obturatia de canal.

În general, tratamentul de canal este suficient pentru a salva dintii cu afectare pulpara. Uneori, aceasta procedura non-chirurgicala nu reuseste sa rezolve problema si astfel medicul endodont va recomanda interventia chirurgicala. Rezectia apicala este o interventie chirurgicala ce presupune indepartarea varfului radacinii dentare impreuna cu tesutul infectat din jurul acestuia si sigilarea canalului radicular la acest nivel. La un an dupa efectuarea interventiei se va efectua o radiografie pentru a evalua vindecarea osoasa. Recomandarile dupa aceasta procedura sunt aceleasi ca pentru orice interventie de chirurgie orala.